Când ne e greu să renunțăm la ceva sau cineva,încercăm să facem tot posibilul pentru a da rațiunii răspunsuri și scuze care s-o faca să mai ierte putin,sa mai lase inima măcar o data sansa de a alege.
Chiar dacă știm adevărul,de dragul de a păstra in suflet un om iubit, ne socotim datori pana si pe noi pentru a-l scăpa in fața inimii pe el basma curata.
Ne învinovățim pentru fiecare greșeală mica sau mare,gandindu-ne ca aceea a fost fatală si l-a determinat si pe el sa greșească.
Ne învinovățim chiar si pentru ceea ce n-am facut,doar pentru a nu-l socoti pe el vinovat pentru tot
Pentru ca daca am fi realiști, am înțelege că tot ce simțim,ca tot ce a fost bun si ca toată dragostea noastră a fost calcata in picioare, am vedea defapt ca singurul vinovat este el. Si atunci sufletul nostru ar incepe procesul de renunțare.
Numai ca,adevărul e ca tu nu iti doresti sa renunti la el,ca nu accepti faptul ca el nu mai este.Tu ai sta sa il aștepți. Dar pana cand crezi ca poti sa faci asta,suflet bun ce ești?
Pana cand crezi ca poți să ii găsești scuze pentru care el a plecat?
A venit timpul sa înțelegi ca daca te iubea cu adevărat era langa tine fara sa ii ceri si fara sa faci eforturi ca sa il păstrezi alături.
Mi s-a spus ca nu poti avea ceva ce nu e al tau,ca nu poti tine langa tine oameni care nu isi doresc sa iti fie alături si ca dacă ai pierdut,inseamna ca acel cineva sau ceva nu trebuia sa fie al tau.
Așa că lăsa sufletul sa renunte,vindeca-te si pentru prima data in viață, gândește-te că binele tau este cel mai important
Chiar dacă știm adevărul,de dragul de a păstra in suflet un om iubit, ne socotim datori pana si pe noi pentru a-l scăpa in fața inimii pe el basma curata.
Ne învinovățim pentru fiecare greșeală mica sau mare,gandindu-ne ca aceea a fost fatală si l-a determinat si pe el sa greșească.
Ne învinovățim chiar si pentru ceea ce n-am facut,doar pentru a nu-l socoti pe el vinovat pentru tot
Pentru ca daca am fi realiști, am înțelege că tot ce simțim,ca tot ce a fost bun si ca toată dragostea noastră a fost calcata in picioare, am vedea defapt ca singurul vinovat este el. Si atunci sufletul nostru ar incepe procesul de renunțare.
Numai ca,adevărul e ca tu nu iti doresti sa renunti la el,ca nu accepti faptul ca el nu mai este.Tu ai sta sa il aștepți. Dar pana cand crezi ca poti sa faci asta,suflet bun ce ești?
Pana cand crezi ca poți să ii găsești scuze pentru care el a plecat?
A venit timpul sa înțelegi ca daca te iubea cu adevărat era langa tine fara sa ii ceri si fara sa faci eforturi ca sa il păstrezi alături.
Mi s-a spus ca nu poti avea ceva ce nu e al tau,ca nu poti tine langa tine oameni care nu isi doresc sa iti fie alături si ca dacă ai pierdut,inseamna ca acel cineva sau ceva nu trebuia sa fie al tau.
Așa că lăsa sufletul sa renunte,vindeca-te si pentru prima data in viață, gândește-te că binele tau este cel mai important
